Hartă - Comuna Bosanci, Suceava (Comuna Bosanci)

Bosanci, anterior Bosancea (în, în ), este o comună în județul Suceava, Bucovina, România, formată din satele Bosanci (reședința) și Cumpărătura. Populația comunei este de 6,719 locuitori. Este situată la 8 km de municipiul Suceava și la 90 km de Cernăuți.

Teritoriul actual al satului Bosanci a fost locuit încă din vremuri străvechi. Astfel, în punctul "La pod la Rediu", aflat kilometrul 5 al șoselei Suceava-Pașcani, au fost descoperite urme ale prezenței umane din neolitic. Acolo a fost scos la iveală un sit arheologic, care este inclus în prezent pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava, sub codul SV-I-s-B-05399. Acest sit arheologic este format din 2 obiective:

* o necropolă cu două morminte de incinerație - datând din sec. IV - III înainte de Hristos (cultura La Tène) și având codul SV-I-m-B-05399.01

* o așezare - datând din neolitic și având codul SV-I-m-B-05399.02

Satul Bosanci este una dintre cele mai vechi așezări din județul Suceava, fiind situat la aproximativ 8 km sud-est de municipiul Suceava, unele teorii susținând că ar fi o veche colonie de vlahi din Bosnia aduși să păzească drumul comercial ce lega Marea Baltică de Marea Neagră. Prima atestare documentară a satului Bosanci datează din 14 august 1432, când ''„Ilie Voievod (fiul lui Alexandru cel Bun) dăruiește boierului său Isaiea satele Tișăuți, ... jumătate din Bosancea, Selajănii, Dobrovleanii...”''

În anul 1774 a fost construită în satul Bosanci o biserică de lemn de către meșterii populari Chiril Ungureanu și Crăciun Cazac.

După anexarea părții de nord a Moldovei de către Imperiul Habsburgic (1774), satul Bosanci s-a aflat pentru o perioadă de 144 de ani în provincia Bucovina, denumire dată de stăpânirea austriacă, satul fiind inclus în districtul Suceava. În secolul al XVIII-lea se stabilesc în localitate familii de români ardeleni și ruteni galițieni, ce se vor contopi cu populația locală. În 1780, conform recensământul efectuat de austrieci, în Bosanci locuiau 138 de familii. În 1775 a fost înființat la Bosanci o stație de carantină (Contumazamt) cu scopul de a preveni răspândirea epidemiilor în Bucovina (și implicit în Imperiul Habsburgic) dinspre Estul Europei (Moldova-ulterior Regatul României, Imperiul Otoman și Imperiul Rus). Centre de carantină au existat în mai multe zone de graniță ale Bucovinei (Boian, Băișești, Sinăuți, Onut).

Cu ocazia vizitei sale din 1783 în Bucovina, împăratul Iosif al II-lea a venit și în satul Bosanci (Iar în anul de la mântuirea lumii l783, în patru zile ale lunii iunie, venind Iosif, împăratul Austriei, a mers pe la marginea Cordunului, ca să vadă hotarul, și a venit și prin satul ce se numește Bosanci).

Prima școală din Bosanci a fost înființată în 1859, ea fiind mutată la 25 august 1907 într-un sediu modern cu două etaje, construit în stil austriac. În anul 1888, ca urmare a unei convenții comerciale și vamale între Austro-Ungaria și România, s-a înființat în comună un punct vamal, care a contribuit la dezvoltarea schimbului de mărfuri între cele două țări.

Deoarece bisericuța de lemn devenise neîncăpătoare a devenit necesară construirea unei noi biserici. Astfel, între anii 1902-1905 a fost construită Biserica "Sf. Gheorghe" din Bosanci, jumătate din cheltuielile de construcție fiind suportate de prințul Mihail Sturdza (1886-1980), care deținea moșii în localitate. Biserica a fost realizată după planurile arhitectului austriac Karl A. Romstorfer, fiind sfințită la data de 8/21 septembrie 1907 (de sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului) de către IPS Dr. Vladimir de Repta, arhiepiscopul Cernăuților și mitropolitul Bucovinei și Dalmației. În anul 1920, biserica de lemn a fost strămutată în satul Moara Nica (aflat în apropiere de Bosanci).